INDEX DIAGNOSTICE

Algie
Durere aparuta spontan sau in urma excitarii patologice a nervilor senzitivi
Descopera dispozitivele asociate
Amputatie

Taierea pe cale chirurgicala (sau a pierderea accidentala) a unui un membru (brat, picior, mana, deget, deget de la picior), sau a unui segment de membru.

Descopera dispozitivele asociate

Artrita

Este o stare patologică ce este caracterizată de inflamație articulară, fenomen de obicei acompaniat în mod variabil de cele 5 semne celsiene: durere, tumefacție, temperatură locală crescută, înroșirea tegumentelor periarticulare și limitarea funcției articulației implicate. 

Descopera dispozitivele asociate

Artroza degetului (rizartroza policelui)

Definitie:

Artroza localizata la baza unui deget sau a unui membru. Rizartroza degetului apare in mod frecvent la femeile intre 40-45 ani si este asociata cu artroza incheieturilor mici ale mainii, cu posibilitatea de a fi bilaterala.

Cum este corpul nostru afectat?

Durerea apare pe partea radiala a incheieturii, concentrata pe zona articulara cu posibila referinta distala spre metacarpiene sau proximal, spre incheietura.

Durerea poate fi spontana, ascutita sau de intensitate variabila, extrem de dureroasa, in momentul miscarii degetului, limitand evident mobilitatea articulatiilor. Patologia ei este asociata cu capsularea sau inmuierea ligamentelor. In mod normal prezinta episoade de durere acuta de intensitate variabila ce dispar in timp, lasand doar deformarea.

Cauze si riscuri:

Rizatroza apare ca rezultat al:

  • tulburarilor metabolice
  • leziunilor
  • supraincarcarii degetelor mainilor

Preventie:

Ar trebui evitate pe cat posibil supra solicitarea sau microtraumele incheieturii.

Tratament:

Cu exceptia analgezicelor sau antiinflamatoarelor fara steroizi, se recomanda odihna cu o orteza de imobilizare pasiva, cu utilizare continua.

Descopera dispozitivele asociate

Artroza

Definitie:

Artroza este o degenerare a articulatiilor; deteriorarea progresiva a incheieturii si distrugerea cartilajului. Artroza reprezinta cea mai frecventa afectiune a articulatiilor si cauza principala a dizabilitatii persoanelor in varsta.

Cum este corpul nostru afectat?

Primul simptom al artrozei este durerea. Durerea este un simptom care poate aparea la orice articulatie afectata de artroza. Ea este graduala si apare mai ales cand se face miscare sau cand articulatia este suprasolicitata. Durerea poate deveni mai accentuata pe parcursul zilei. Pe langa durere, multe persoane sufera din cauza intepenirii articulatiei, mai ales dupa o perioada de repaos, sau articulatii umflate.

Ca rezultat al artrozei, incheietura este dureroasa si inflamata cu pierderea mobilitatii, deformare si deplasare. Poate afecta incheietura mainii sau a membrelor inferioare ce suporta greutate.

Artroza reumatoida este afectiunea cea mai intalnita si mai debilitanta.

Cauze si riscuri:

Desi exista foarte multe studii in domeniu, nu se stie exact care este cauza artrozei, insa au fost identificati mai multi factori care contribuie la aparitia acesteia. Dintre acesti factori, un rol important il joaca factorul genetic, ereditar, dar si suplasolicitarea articulatiilor determinata de supraponderabilitate, leziuni sportive, sau indeplinirea unei munci grele.

Preventie:

Din punct de vedere al prevenirii este foarte importanta mentinerea unei greutati corporale in limite normale si acordarea unei atentii sporite in cazul femeilor la menopauza si a pacientilor cu boli cronice ca diabetul sau hipotiroidia, ce prezinta un risc sporit de aparitie a artitei/artrozei.

Aportul medicinei sportive si al medicinei muncii contribuie la prevenirea modificarilor artrozice prin remedierea efectelor traumatismelor repetate, al pozitiilor vicioase si a efortului necontrolat.

Tratament:

In primele etape ale artritei, se iau un numar mare de masuri pentru urmarea unui tratament non-invaziv cum ar fi modificarea activitatilor zilnice, imobilizarea articulatiilor, terapia la rece si medicamentele antiinflamatoare.

Tratamentul cu orteza are o dubla functie, pe de-o parte imobilizarea incheieturii cu mentinerea ei relaxata, iar pe de alta parte, realinierea incheieturii cu evitarea devierii axiale, tipica artritei.

Descopera dispozitivele asociate

Atonie musculara

Reducerea elasticitatii muschilor. Stare fizica ce se manifesta prin lipsa de putere, moliciune, lipsa de vitalitate.

Descopera dispozitivele asociate

Bursita

Definitie:

Bursita se manifesta ca o iritare sau o inflamare a bursei. Bursa este un sac umplut cu lichid de lubrifiere, situat intre tesuturi, intre oase, muschi, tendoane si piele, care scade frictiunea si iritatiile. Acestea actioneaza ca niste perne de protectie. Umarul, soldurile, genunchii, coatele si gleznele pot fi afectate de bursita. Bursita apare atunci cand acesti saculeti se inflamateaza.

Cum este corpul nostru afectat?

Cel mai frecvent simptom al bursitei este durerea. Durerea poate fi graduala, sau brusca si severa, in special in cazul in care sunt prezente si depozite de calciu.

Cand bursa se inflameaza, devine rigida si nu mai functioneaza cum ar trebui, astfel ca apare procesul de frecare dintre tendoane, urmat de durere, senzatie de tensiune, caldura, inrosirea si umflarea zonei afectate.

Din pacate, durerea iradiaza si in afara ariei articulatiei afectate, iar daca se amana vizita la medic si se continua activitatea, simptomele se agraveaza. S-a obsevat ca in urma executarii unor miscari terapeutice usoare, durerea articulara poate disparea.

Cauze si riscuri:

 Bursita apare cel mai adesea in cazul adultilor, cu varsta de peste 40 de ani, fiind de obicei cauzata de un impact repetitiv, minor asupra zonei. Dar poate aparea si in urma unei leziuni bruste.

Varsta joaca, de asemenea, un rol important. Pe masura ce imbatranim, tendoanele tolereaza mai putin stres, devin mai putin elastice si astfel riscul de a se rupe este mai mare.

Suprasolicitarea sau ranirea articulatiei la locul de munca sau in cazul practicarii altor activitati, poate creste, de asemenea, riscul dezvoltarii unei forme de bursita.

Exemple de activitati cu risc ridicat de bursita includ gradinaritul, greblatul, tamplaria, datul cu lopata, vopsitul (suprafete mari), spalatul (de masini, industrial), tenisul, golful, schiul, etc. De asemenea, postura incorecta la locul de munca sau acasa, sau efortul fizic fara incalzirea si intinderea corecta a articulatiilor, pot duce de asemenea la bursita.

Pozitia anormala sau prost plasata a unor articulatii sau oase (cum ar fi diferentele de lungime la nivelul picioarelor, sau artrita unei articulatii) poate adauga un stres suplimentar pe bursa. Alte afectiuni, cum ar fi artrita reumatoida, guta, artrita psoriazica, tulburarile tiroidiene sau reactii adverse ale medicatiei pot creste riscul de a dezvolta aceasta boala. In plus, o infectie poate duce ocazional la inflamarea unei burse.

Preventie

 In primul rand, inaintea unei activitati ce presupune efort fizic este recomandata intinderea si incalzirea articulatiilor, prin stretching si miscari usoare. De asemenea, este importanta intarirea musculaturii adiacente articulatiilor ce sunt supuse la presiuni mari prin activitati repetitive, sau efort brusc si cresterea pe cat posibil a mobilitatii.

Un alt aspect important este protejarea zonei suprasolicitate, prin folosirea de exemplu a unei genunchiere, a unei orteze de cot sau in functie de zona afectata, o orteza care sa sustina zona predispusa la bursita. 

Nu uitati de repaus, care este extrem de important deoarece ofera artriculatiilor timp de odihna si regenerarea!

 Tratament

Tratamentul include odihna, aplicarea de gheata pe zona afectata si utilizarea medicamentelor antiinflamatoare.

 Daca acestea nu functioneaza si durerea nu dispare, medicatia prescrisa de catre medic (cum ar fi steroizii, cortizonul, sau anestezicele precum lidocaine ce pot fi injectate in bursa afectata) pot fi de real ajutor in eliminarea durerii. 

Vizita le medic este urgenta daca:

  • aveti febra mai mare de 39 de grade – semn de infectie
  • zona afectata este tumefiata, rosie si calda
  • aveti o stare de boala generala si mai multe zone dureroase
  • nu puteti misca zona afectata.

Din pacate, bursita poate reaparea si este nevoie de o protejare permanenta, prin purtarea unor orteze care mentin articulatia calda, stabile, ce impiedica inflamarea bursei si previn de asemenea dezvoltarea altor complicatii sau afectiuni care va pot crea neplaceri pe termen lung.

Surse WebMD.com, AAOS.org

Descopera dispozitivele asociate

Colostomie

Imbinare chirurgicala a tubului digestiv la peretele anterior al abdomenului, practicata dupa chirurgie colica sau rectala cu indepartarea unui segment de intestin. Segmentul imbinat poate fi colonul (colostomie) sau ileonul (ileostomie). Peretele colonului sau al ileonului este astfel deschis spre exterior printr-o incizie a peretelui abdominal, inlesnind evacuarea scaunelor intr-o punga etansa care nu permite exalarea mirosului. Colostomia poate fi reversibila sau ireversibila.

Simptome, complicatii:

Exista riscul ruperii peretelui abdominal, fapt ce cauzeaza slabirea fibrelor musculare ce produc o hernie in jurul stomei si in colostomie si ileostomie.

Tratament:

Hernierea poate fi tratata prin incorsetarea zonei afectate.

Acest lucru poate fi obtinut prin utilizarea braurilor de compresie, special concepute pentru fiecare caz.

O deschidere in brau la inaltimea stomei permite extragerea pungii in timp ce braul comprima tesutul din jurul ei. Braul are actiune si asupra peretelui abdominal.

Descopera dispozitivele asociate

Contuzie

Reprezinta modificarea structurala si functionala a tesuturilor produsa in urma unui traumatism inchis, care nu compromite integritatea tegumentelor si mucoaselor. In urma unei contuzii pot aparea:

  • echimoza (vanataie): cand o contuzie superficiala determina lezarea vaselor sangvine subcutanate, determinand modificarea culorii pielii: la inceput este rosie, apoi devine bruna, albastra, verde, galbena si apoi isi recapata culoarea in 14-21 de zile
  • un hematom: o acumulare de sange in tesut, ca urmare a lezarii unor vase de sange mai mari.

Aplicarea de comprese reci pe zona afectata, poate reduce intinderea leziunii.

Descopera dispozitivele asociate

Degete in ciocan

Deformatia unuia sau mai multor degete de la picior flexate excesiv de mult.

Descopera dispozitivele asociate

Degete suprapuse

Tratamentul non-invaziv (tratamentul non-chirurgical) al degetelor suprapuse incepe cu schimbarea incaltamintei. Pantofii trebuie sa fie indeauns de largi in varf pentru ca degetele de la picioare sa aiba loc suficient. Este recomandata folosirea ortezelor tip tub sau capison, cat si a ortezelor de realiniere ale degetelor. Acestea sunt proiectate pentru a reduce frecarea, pentru a realinia si pentru a ajuta la ameliorarea oricarui disconfort.

Descopera dispozitivele asociate

Dorsalgie

Definitie:

Durere de spate, in zona in zona dorsala sau toracica.

Cum este corpul nostru afectat?

Dorsalgia se manifesta prin durere in zona dorsala sau toracica si poate fi acuta sau surda. Pentru stabilirea unui diagnostic corect, medicul dumneavoastra va explora zone diferite ale coloanei (frontal, profil si alte pozitii) precum si atitudinea posturala a genunchilor, soldurilor si chiar a picioarelor. Contractiile musculare si raspunsul dureros la palpare vor evidentia informatii despre gradul de tensiune musculara.

Cauze si riscuri:

Dorsalgia se poate datora unei posturi inadecvate, cum ar fi cifoza, sau mai multor patologii precum: osteoporoza, leziunile spondiloartrotice in zona dorsala, tasarea vertebrelor.

Preventie:

Principala cauza a durerilor de spate o reprezinta sedentarismul si o postura incorecta. In cazul in care petreceti multe ore la birou, incercati ca la fiecare ora sa va ridicati de pe scaun si sa va plimbati 10 minute. Este de asemenea, indicat, sa incercati sa faceti miscare zilnic, de exemplu sa mergeti pe jos 30 de minute sau sa urcati scarile in loc sa folositi liftul.

O mare diferenta poate face purtarea unei orteze de tip ham de memorie, ce va poate ajuta in mentinerea unei posturi corecte si atenuarea considerabila a durerii.

Tratament:

Educatia in ceea ce priveste postura, recuperarea prin exercitii specifice si suportul spatelui prin purtarea unei orteze reprezinta tratamentul ideal pentru afectiunile ce cauzeaza dorsalgiile.

Fizioterapia, masajul si tratamentul medicamentos cu produse antiinflamatoare sunt utile mai ales in ameliorarea de scurta durata a durerii.

Insa pentru un rezutat pe termen lung, medicul dumneavoastra curant va poate indica solutia potrivita pentru dumneavoastra.

Descopera dispozitivele asociate

Dureri de genunchi

Simptome:

Durerea de genunchi este resimtita in timpul oricarei activitati fizice cotidiene, inclusiv cand faceti curatenie, sau cand carati cumparaturile. Durerea este localizata intre rotula si fluierul piciorului, devenind sacaietoare si constanta, urmata de o inflamatie vizibila.

Cauza posibila:

Tendinita, care apare atunci cand tendoanele devin inflamate din cauza stresului si suprasolicitarii repetate.

Solutia Ortopedica: Pentru a scapa de durere, aplicati o compresa rece (daca aceasta contine gheata, aveti grija sa impachetati pachetul de gheata intr-un prosop. NU applicati gheata direct pe tegument!). Deasemenea in repaus tineti genunchiul pe un suport mai inalt, si luati medicatia anti durere recomandata de medicul dumneavoastra sau farmacist.

Ortopedica ofera o gama larga de genunchere/ orteze de genunchi ce indeplinesc multiple functii si se adapteaza nevoilor fiecarui pacient.

Descopera dispozitivele asociate

Eventratie

(hernie incizionala, hernie postoperatorie, ruptura de prapur)

Definitie 

Eventratia reprezinta exteriorizarea unui viscer abdominal acoperit de peritoneu parietal, sub tegumente, printr-un defect musculo-aponevrotic dobandit (post-traumatic sau postoperator – cel mai frecvent). Pe intelesul tuturor, eventratia este proeminenta continutului abdominal cauzata de o leziune, sau o slabiciune a peretelui abdominal, cel mai adesea provocata de un traumatism, de un accident sau in urma unei interventii chirurgicale necicatrizate corespunzator. 

Cum este corpul nostru afectat?

Primul lucru care se poate observa imediat este aparitia unei umflaturi de consistenta moale sub piele, sub sau langa locul inciziei chirurgicale. De obicei, acestea nu sunt dureroase sau cel mult provoaca dureri surde dupa efort fizic. 

Aceasta umflatura sau hernie poate fi impinsa inapoi in abdomen cu usurinta, iar in pozitia culcat poate sa dispara in totalitate. Daca aveti vreunul dintre simptomele de mai sus, este bine sa va adresati imediat medicului. 

Cauze si riscuri

Exista doua categorii de factori care influenteaza negativ procesul de cicatrizare al plagii operatorii:

  1. a) Factori care tin de actul chirurgical, ca de exemplu:

– supuratia plagii este factorul cel mai frecvent incriminat, aparand de cele mai multe ori din cauza naturii septice a afectiunii chirurgicale (peritonita, chirurgie recto-colica);

– complicatii postoperatorii imediate, zise „minore”, ca retentia acuta de urina, ileusul paralitic, varsaturile, tusea etc, care cresc presiunea intraabdominala, punand sutura planului aponevrotic in tensiune. Toate acestea pot pune presiune pe incizie, impiedicand vindecarea normala. 

  1. b) Factorii care tin de fondul biologic al bolnavului: varsta inaintata, bolile consumptive (cu hipoproteinemie, anemie), eforturile fizice mari, sau mici si repetate (tuse sau defecatie), obezitatea. Toate cele de mai sus reprezinta factori de risc in aparitia eventratiei postoperatorii.

Anatomo-patologic se descriu urmatoarele elemente: aponevrotic se gaseste de regula pe linia

cicatricei cutanate. Unele eventratii au mai multe orificii. Orificiul poate sa fie mic (1-5 cm) sau larg (20-30 cm), dar volumul si gravitatea eventratiei nu sunt totdeauna dependente de marimea orificiului. 

Preventie 

Intrucat in general eventratia este mai frecventa in cazul persoanelor supraponderale si a femeilor insarcinate, mentinerea unei greutati normale reduce considerabil riscul aparitiei unei hernii incizionale. 

De asemenea, este importanta mentinerea unei conditii fizice minime, asadar miscarea de orice fel trebuie sa fie parte din rutina zilnica. 

Tratament

Tratamentul eventratiilor este unul chirurgical, discutabil doar la bolnavii tratati, varstnici, care sufera de tuse cronica, persoane obeze carora le este recomandata centura de contentie abdominala.

In eventratiile strangulate interventia chirurgicala are caracter de urgenta.

Interventia chirurgicala electiva este indicata dupa minim sase luni de la operatia primara sau destingerea oricarui focar supurativ parietal. Interventia chirurgicala poate fi clasica sau laparoscopica.

Avantajele interventiei laparoscopice:

  • durerea postoperatorie este mai redusa
  • timpul de revenire la activitatile zilnice este mai mic
  • rata de recidiva este mai mica
  • rezultate estetice superioare
  • durata de spitalizare redusa
  • risc de infectii postoperatorii diminuat

Laparoscopul este un telescop foarte mic, conectat la o camera video, care se introduce printr-o canula (un mic tub gol) si permite chirurgului vizualizarea cavitatii abdominale pe un ecran video. Alte doua canule se introduc si permit medicului sa lucreze “in interior”. De obicei sunt necesare trei mini-incizii.

O plasa chirurgicala este plasata in interiorul abdomenului, la nivelul defectului herniar, care se fixeaza cu agrafe resorbabile si cu fire transparietale. Operatia se efectueaza sub anestezie generala.

Articol pregatit pentru Ortopedica de catre domnul doctor chirurg Teodor Nitu Stefan din Constanta.  

Descopera dispozitivele asociate

Fasciita plantara

Clinic:

Din cauza pierderii elasticitatii tesutului grasos de la nivelul calcaiului, acesta devine din ce in ce mai subtire, pierzand capacitatea de absorbtie a fortei generate in timpul mersului, ranind fascia plantara, insotita fiind de inflamarea si chiar de ruperea fasciei.

Simptome:

Rigiditatea piciorului si a gleznei dupa odihna, insotita de durere in calcai si degete.

Durere de-a lungul fasciei si in special cea resimtita in degetul mare in timpul mersului.

Tratament:

Relaxarea fasciei plantare si eliminarea tensiunii este obiectivul tratamentului ce se realizeaza prin ortezele nocturne in cazurile grave, sau cu ajutorul talonetelor din silicon ce elimina tensiunea, reducand impactul pe care mersul il are asupra piciorului.

Descopera dispozitivele asociate

Fractura de clavicula

Clinic:

Clavicula este un os lung ce are o curba dubla situata intre santul sternului pe o parte si acromionul pe de alta parte. Functioneaza ca o bara transversala ce separa umarul de piept, opunandu-se fortelor de contractie ale muschilor.

Atunci cand clavicula este fracturata, muschii, implicati cauzeaza deplasarea fragmentelor fracturate si propulsia umarului. Clavicula este deplasata din cauza actiunii muschiului sternocleidomastoidian.

Simptome:

Majoritatea fracturilor au loc in treimea medie a claviculei datorita compresiei pe axul sau, in general cauzata prin cadere. Mai deosebita este fractura treimii distale, provocata de o lovitura directa si chiar mai rara este fractura treimii proximale, cauzata de o cadere directa pe umar. Aceste fracturi au loc de obicei in timpul activitatilor sportive (ciclism, rugby).

Tratament:

Tratamentul trebuie sa corecteze toate deplasarile si sa imobilizeze centrul fracturii, permitand in acelasi timp miscarea libera a umarului.

Se recomanda tratamentul chirurgical la adulti, in timp ce la copii si tineri se foloseste un bandaj in forma de opt cu captusire corespunzatoare in zona axilei pentru a pozitiona umarul in retropulsie.

Descopera dispozitivele asociate

Fractura de glezna

Clinic:

Fracturile labei piciorului si gleznei se petrec de obicei in mod mai mult sau mai putin violent, din cauza unei miscari fortate de inversie-eversie a carei trauma implica fractura osului cu leziuni ale partilor moi de deasupra sindesmozei (fractura suprasindesmotica).

Avand in vedere complexitatea sistemului articular al gleznei, fracturile pot fi foarte variate si pot cauza luxatii complete cu expunere si rupere a pielii.

Simptome:

Durere, inflamatie, hematom, rupere a partilor moi si incapacitate functionala.

Tratament:

Odata ce fractura este diagnosticata la adevarata ei magnitudine, va necesita imobilizarea totala a labei piciorului si a gleznei, in prima etapa prin compresie pentru reducerea edemului. In ce-a de-a doua etapa, odata ce inflamatia a scazut si fractura a fost stabilizata, trebuie sa ramana imobilizata intre 4 si 6 saptamani. Dupa aceasta etapa si in functie de severitatea leziunilor, se stabileste sistemul ortetic ce va fi utilizat, intotdeauna recomandandu-se un tratament non-invaziv. Sau dupa tratamentul chirurgical, se poate incepe cu o orteza de imobilizare si/sau cu un sistem de recuperare ce permite mersul si controlul miscarii articulatiei.

Descopera dispozitivele asociate

Fractura de humerus

Clinic:

Varsta este un factor important in fracturile de humerus deoarece sunt mai comune la adulti, in special acolo unde este prezenta si osteoporoza.

Cauze: trauma directa, lovituri, caderi ce produc fracturi transversale.

Traume indirecte, caderi pe cot cauzand fractura prin incurbura cu o linie de fractura oblica scurta si uneori cu un al treilea fragment. Fracturi patologice, metastaza osteolitica, distrofie osoasa cu o linie de fractura ce este de obicei transversala sau oblica, rezultand cu paralizie imediata sau ulterioara.

Simptome:

Durere, instabilitate, leziuni ale tesutului moale, paralizie si posibilitatea aparitiei complicatiilor, cum ar fi pseudoartroza, formarea de bataturi, paralizie radiala ulterioara si rigiditate articulara.

Tratament:

Tratament chirurgical cu tija KÜNTSCHER sau HACKETHAL, insurubarea de placi metalice sau fixare externa, folosita in mod frecvent. Tratamentul non-invaziv cu atele de abductie, ghipsuri functionale, orteze cu control al mobilitatii, sau suport humeral.

Descopera dispozitivele asociate

Fractura labei piciorului

Clinic:

Fracturile labei piciorului si gleznei se petrec de obicei in mod mai mult sau mai putin violent, din cauza unei miscari fortate de inversie-eversie a carei trauma implica fractura osului cu leziuni ale partilor moi de deasupra sindesmozei (fractura suprasindesmotica).

Avand in vedere complexitatea sistemului articular al gleznei, fracturile pot fi foarte variate si pot cauza luxatii complete cu expunere si rupere a pielii.

Simptome:

Durere, inflamatie, hematom, rupere a partilor moi si incapacitate functionala.

Tratament:

Odata ce fractura este diagnosticata la adevarata ei magnitudine, va necesita imobilizarea totala a labei piciorului si a gleznei, in prima etapa prin compresie pentru reducerea edemului. In ce-a de-a doua etapa, odata ce inflamarea a scazut si fractura a fost stabilizata, trebuie sa ramana imobilizata intre 4 si 6 saptamani. Dupa aceasta etapa si in functie de severitatea leziunilor, se stabileste sistemul ortetic ce va fi utilizat, intotdeauna recomandandu-se un tratament non-invaziv. Sau dupa tratamentul chirurgical, se poate incepe cu o orteza de imobilizare si/sau cu un sistem de recuperare ce permite mersul si controlul miscarii articulatiei.

Descopera dispozitivele asociate

Fracturi/tasari vertebrale

Definitie:

Leziunile coloanei vertebrale pot varia de la fracturi de ligament relativ usoare, pana la fracturi si dislocari ale vertebrelor si leziuni debilitante ale maduvei spinarii.

Tipuri de fracturi:

Tipul A – Strivire a vertebrelor (prin fracturi de impact cu separare sau plesnire).

Tipul B – Leziune a elementelor frontale si dorsale datorita tractiunii (cu ruptura frontala sau dorsala).

Tipul C – Leziune a elementelor frontale si dorsale cu rotatie (zdrobire, tractiune cu rotatie sau sfasiere rotationala).

Fracturile de compresie apar de obicei in zona lombara superioara.

Spondiloza ca si fractura este un proces stabil, in timp ce spondilolisteza prezinta o migrare frontala a vertebrelor. Aceasta poate fi stabila sau instabila.

Cum este corpul nostru afectat?

Pierderea mobilitatii, durere, procese inflamatorii, si instabilitatea sunt cateva dintre simptomele principale ale fracturilor vertebrale.

Cauze si riscuri:

Accidentele de masina (45%), caderile (20%), sportul (15%), actele de violenta (15%), precum si activitatile diverse (5%) sunt principalele cauze ale fracturilor vertebrale. Bolile cum ar fi osteoporoza si tumorile coloanei vertebrale contribuie, de asemenea, la aparitia fracturilor vertebrale.

Preventie:

Sanatatea sistemului osos este deosebit de importanta. Osteoporoza si fracturile pot fi evitate cu ajutorul unui stil de viata sanatos si prin respectarea regulilor de preventie.

Pentru intarirea sistemului osos si prevenirea fracturilor si a osteoporozei, medicii recomanda:

    – consumarea alimentelor care contin surse de calciu natural sau administrarea de suplimente la recomandarea medicului

    – adoptarea unei diete sanatoase, bogate in vitamin D

    – practicarea unui sport in mod regulat

    – testarea densitatii osoase

Tratament:

Tratamentul pentru o fractura incepe cu gestionarea durerii si stabilizarea ei pentru a impiedica agravarea leziunii.

Corsetele si ortezele au urmatoarele functii:

  1. mentin/ corecteaza pozitia coloanei vertebrale
  2. imobilizeaza coloana vertebrala in timpul vindecarii
  3. controleaza durerea prin restrictionarea miscarii

Fracturile stabile pot solicita numai stabilizarea cu o orteza toracolombosacrala de hiperextensie sau folosirea unui corset rigid lombosacral cu sau fara bretele. Pentru a alege solutia potrivita, va rugam sa va adresati medicului dumneavoastra.

Descopera dispozitivele asociate

Fracturi ale cotului

Clinic:

Fracturile de cot pot aparea in cele trei zone ce formeaza articulatia: treimea inferioara a humerusului, olecranul si capul radiusului.

Traumele cotului sunt insotite de edeme si hematoame, cu reducerea mobilitatii. In timpul palparii, se pot observa zone dureroase, in special la nivelul ligamentului lateral intern.

Simptome:

Fracturile de cot pot fi totale sau partiale, in unele cazuri pot fi insotite de leziuni vasculare, durere, edeme si instabilitate articulara.

Tratament:

Non-invaziv atunci cand fractura este partiala sau fara deplasare.

In fracturile cu deplasare, se va interveni chirurgical si, avand in vedere ca este vorba despre o fractura articulara, imobilizarea timpurie va fi de asemenea necesara. Mai tarziu, recuperarea progresiva va incepe cu evitarea rigidizarii incheieturii si a atrofiei musculare prin miscari pasive si active, cu ajutorul ortezei articulate cu control al mobilitatii.

Descopera dispozitivele asociate

Instabilitatea genunchiului (Genunchi care "fuge")

Simptome:

Simtiti si chiar auziti un pacanit, apoi ca genunchiul “aluneca” sau isi pierde stabilitatea, provocand dureri chinuitoare. Acest lucru se intampla mai ales in timpul efortului fizic. 

Cauza posibila:

Laxitatea ligamentara care poate fi innascuta sau dobandita in urma unui traumatism. Practic, ligamentele au o capacitate slabita de a proteja articulatiile.

Astfel intervine un risc mare de accidentari, entorse, luxatii pana la fracturi de ligamente, menisc, etc.

Solutia Ortopedica: In acest caz iti recomandam sa te prezinti de urgenta la medic, mai ales ca orice simptom incipient inseamna un tratament mai usor, non ivaziv. De real ajutor in acest caz sunt genunchierele/ortezele (pentru ligamentele incrucisate si ligamentele colaterale) care ofera un suport excelent si contribuie la procesul de vindecare.

Descopera dispozitivele asociate

Tendinita rotuliana (Genunchi care scartaie)

(genunchiul alergatorului/ tendinita rotuliana)

Simptome:

Genunchii suna ca niste balamale neunse si pocnesc, scartaie sau trosnesc mai ales dupa o perioada de inactivitate. De exemplu, daca dupa cateva ore de stat la birou sau de inactivitate, genunchii produc zgomote ciudate care se aud mai ales cand urcati scarile, puteti sa luati in calcul cauza si solutiile de mai jos.

Cauza posibila:

Desi in mod obisnuit se numeste „genunchiul alergatorului”, tendinita rotuliana ne poate afecta si pe cei mai comozi dintre noi. Femeile sunt deosebit de sensibile la acest sindrom deoarece chiar anatomia deosebita a pelvisului care este mai larg decat la barbati, impinge putin coapsele spre interior, ceea ce inseamna o presiune suplimentara pe genunchii.

Solutiile Ortopedica : In primul rand, pentru cei care practica antrenamente de mare impact, cum ar fi alergare de anduranta sau tenis, este bine sa combine acest tip de efort cu exercitii de yoga sau inot, mai blande fata de genunchi. De asemenea, pentru a proteja articulatiile, este bine sa folositi sutinatorii plantari speciali creati pentru amortizarea socurilor atat in cazul alergarii, sprinturilor sau al mersului pe jos, dar mai ales o genunchiera sau o orteza elastica de genunchi.

Descopera dispozitivele asociate

Entorsa genunchi (Genunchi umflat)

Simptome:

Genunchiul este umflat, rigid, „pufos”, se indreapta sau indoaie cu greutate.

Cauza posibila:

 Osteoartrita. Cartilajul care protejeaza articulatiile cedeaza din cauza suprasolicitarilor, varstei, sau kilogramelor in plus, ceea ce determina producerea de lichid in exces la nivelul articulatiei.

Solutia Ortopedica: Pierderea in greutate va elimina o mare parte din presiunea asupra genunchilor si va reduce durerea cu pana la 50% potrivit studiilor.  In cazul in care medicul dumenavoastra recomanda, puteti face infiltratii cu solutie vascoelastica intaarticulara de tip monodoza sau doza multipla si trebuie sa va protejati articulatiile prin folosirea unor genunchiere/orteze speciale, mai ales inainte si dupa intreventia chirurgicala recomandata de medicul ortoped.

Descopera dispozitivele asociate

Gonartroza | Artroza genunchiului

Definitie 

Gonartroza sau artroza genunchiului este o afectiune degenerativa ce consta in  distrugerea progresiva a cartilajului articular prezent pe extremitatile osoase articulare: femur, tibie, rotula (patela).

In cazul genunchilor, ca si in cazul celorlalte articulatii, extremitatile oaselor sunt acoperite de cartilaj. Acest strat neted, ferm si elastic, asigura miscarea cu usurinta si fara frecare. In cazul in care cartilajul este deteriorat din cauza uzurii, afectiunea este denumita de catre medici drept artroza genunchiului. 

In ultimii ani acestei boli i s-a acordat o atentie deosebita si au fost elaborate o serie de studii care au evidentiat faptul ca artroza nu se rezuma doar la distrugerea cartilajului hialin, ci afecteaza intreaga articulatie, inclusiv osul subcondral (regiunea osoasa situata sub cartilajul articular).  

Cum este corpul nostru afectat?

Gonartroza este o boala cu debut insidios, lent, avand o perioada de debut cuprinsa intre cateva luni si 3-5 ani. 

Simptomul principal este durerea la nivelul genunchiului, cu caracter profund si care apare de obicei la mobilizarea articulatiei dupa o perioada de repaus. De exemplu, durerile pot aparea dimineata, cand ne dam jos din pat pentru a  ne relua activitatea. Durerea este moderata la inceput, pe timpul zilei si raspunde la tratamente cu antiinflamatoare si analgezice.

In stadiile avansate poate aparea instabilitate la nivelul genunchilor. Practic, rotula nu mai sta in pozitia corecta, iar durerea devine atat de mare incat nu mai raspunde la antiinflamatoare. 

Alte simptome si semne pot fi tumefactia genunchilor, adica umflarea acestora si spasmele musculare periarticulare. Mobilitatea articulara este pierduta, bolnavul fiind condamnat sa ramana in casa, si sa se deplaseze pe distante scurte cu pasi mici.

Cauze si riscuri: 

Boala poate debuta pe un genunchi anatomic normal, pe fondul suprasolicitarii sau pe un genunchi deja lezat de alte afectiuni colaterale sau cu predispozitii, supus unor traumatisme minore.  

Exista mai multi factori care duc la artroza genunchiului: o predispozitie genetica, excesul de greutate, lipsa de miscare sau efortul excesiv, cat si leziunile repetate asupra genunchilor. Persoana afectata poate sa nu simta artroza genunchiului pentru o lunga perioada de timp. Numai atunci cand uzura cartilajului, care chiar a atins un anumit grad, prin durerea foarte puternica va anunta prezenta gonartrozei. 

Alti factori de risc pentru gonartroza includ: diabetul zaharat, tulburarile hormonale, tulburarile sistemice: guta, hemocromatoza, tulburari metabolice; bolile neuromusculare, sau afectiunile congenitale: laxitati ligamentare, deviatii de ax (genu varum, genu valgum, genu recurvatum).

Preventie

Pentru a nu se ajunge la diagnosticul de gonartroza, exista diverse modalitati de prevenire ce pot fi integrate din timp, in stilul de viata al fiecaruia dintre noi, cum ar fi:

Controlul greutatii – din pacate, o greutatea in exces poate declansa artroza in genunchi complet sanatosi. Daca este nevoie sa slabim cateva sau mai multe kilograme, trebuie adoptate obiceiuri alimentare sanatoase si exercitii fizice regulate. Daca aveti cateva kilograme in plus, puteti purta o orteza elastica de genunchi  sau  genunchiera mobila din neopren pentru siguranta si confort in miscare. 

O dieta sanatoasa constanta pentru a mentine sanatatea muschilor si a articulatiilor genunchilor.

Consumul de alimente bogate in calciu, precum branzeturile slabe, iaurtul si branza de vaca. De asemenea, este necesar consumul de fructe si legume diverse pentru a furniza nutrienti si a ne pastra greutatea ideala. Putem lua zilnic un supliment cu calciu si vitamina D.

Eliminarea activitatilor care exercita o tensiune excesiva asupra genunchilor, deoarece acestea pot determina instalarea gonartrozei. Un exemplu de astfel de activitati il reprezinta sporturile suprasolicitante precum alergatul sau sariturile. Daca desfasurati o activitate fizica grea si extenuanta, luati pauze frecvente si efectuati corect ridicarile si aplecarile. 

Activitatile fizice pe care le desfasurati nu trebuie sa fie epuizante si nici sa determine exercitarea unei presiuni crescute pe genunchi. Yoga, mersul pe jos si mersul pe bicicleta sunt cateva exemple de activitati fizice usoare si sanatoase pe care le puteti face in mod regulat. Exercitiile de flexibilitate au si ele rol preventiv in instalarea gonartrozei. Practicarea frecventa a exercitiilor de streching pentru picioare e foarte eficienta in prevenirea acestei afectiuni.

De asemenea, indiferent de tipul de miscare pe care il preferati, puteti folosi preventiv genunchiere pentru protejarea genunchilor cum ar fi orteza cu atele laterale sau genunchiera din neopren. Daca apar simptome alarmante sau dureri la genunchi, adresati-va medicului inainte de instalarea gonartrozei.

Pe de alta parte, un stil de viata sedentar poate duce la slabirea ligamentelor, muschilor si oaselor, ceea ce ar putea cauza aparitia gonartrozei odata cu inaintarea in varsta.

Extrem de importanta este si hidratarea. Beti suficiente lichide in fiecare zi! Articulatiile sunt formate din 70% apa. Apa ajuta la lubrifierea cartilajelor din incheieturile

genunchiului, asfel ca acestia vor putea absorbi mai bine socurile. Evitati consumarea de cafea, ceai sau bauturi dulci in detrimentul apei.

Tratament :  

La primele manifestari se combina procedurile de fizio si kineto terapie cu tratamentul medicamentos condroprotector si infiltratiile intraarticulare.

 Ca si tratament medicamentos, medicul ortoped poate recomanda: 

– medicamente impotriva durerii si a inflamatiei in timpul crizelor dureroase

– medicamente care reduc uzura cartilajului articular (medicamente condroprotectoare)

– infiltratii intraarticulare cu substante vascoelastice in varianta monodoza sau  doze repetate. 

O foarte mare eficacitate o pot avea si genunchierele, precum orteza de genunchi mobila, orteza 3 TEX, genunchiera gonartec, genunchiera mobila cu silicon, genunchiera cu suport paletar sau  orteza simpla mobila. Atunci cand tratamentul conservator isi pierde eficacitatea, sunt necesare interventiile chirurgicale.

Articol pregatit pentru www.ortopedica.ro de catre domnul doctor Andrei Bogdan, medic specialist ortopedie-traumatologie, superspecializare in traumatologie sportiva. 

Descopera dispozitivele asociate

Hallux Valgus

Nume alternativ: Monturi/ Hallux Abducto Valgus

Definitie:

Montul este adesea descris ca un cucui/umflatura proeminenta pe partea laterala a degetului mare. Un mont vizibil reprezinta insa mai mult de atat, reflectand de fapt schimbari in cadrul osos al partii frontale a piciorului. Adica, se produce o deformare a pozitiei si raporturilor osoase prin devierea degetului mare de la picior spre celelalte degete.

Cum este corpul nostru afectat?

Monturile pot fi prezente de la nastere, dar de cele mai multe ori apar la maturitate. Probleme structurale ale piciorului duc la iritatii si  la deformarea incheieturii degetului mare.

Articulatia de la baza degetului mare este formata din doua oase. Unul se extinde de la arcul piciorului, iar celalalt se conecteaza la degetul mare. Cele doua oase intalnesc intr-o incheitura din apropierea talpii (ball of foot).

La unele persoane, osul de la arcul piciorului tinde sa se curbeze in exterior, iar osul degetului mare de la picior tinde sa se intoarca catre interior, catre al doilea deget. Dupa mai multi ani, articulatia devine iritata, provocand cresterea montului. Acest lucru provoaca iritatii si ale tesuturilor moi ce acopera oasele. Intreaga zona se inflameaza si chiar se umfla, in timp ce impinge din ce in ce mai tare in laterala pantofului. Procesul se agraveaza daca se poarta incaltaminte stramta sau cu toc, iar in cele din urma monturile devin dureroase, inestetice si creeaza neplaceri si disconfort.

Cauze si riscuri:

Monturile sunt cel mai adesea cauzate de o structura mecanica defectuoasa pe care o mostenim genetic. Nu se mosteneste montul in sine, insa anumite tipuri de picior sunt mai predispuse la monturi decat altele.

Aceasta afectiune nu este intalnita aproape deloc in societatile in care nu se poarta pantofi, asadar se poate deduce ca una dintre cauzele favorizante ale bolii este incaltamintea neadecvata. Pantofii cu varf ascutit, tocurile inalte pot contribui la dezvoltarea monturilor, la care se adauga si alte afectiuni colaterale: obezitatea, bolile reumatoide, piciorul plat (platfus).

In general femeile sunt mult mai afectate decat barbatii, iar sarcina creaza premisele necesare agravarii acestei afectiuni.

Un grad mare de risc il prezinta persoanele care au o circulatie proasta sau au afectata functia senzitiva a picioarelor, iar vindecarea unor leziuni simple ale pielii (inclusiv banalele bataturi) este ingreunata.

In cazul celor care sufera de diabet si si-au pierdut functia senzitiva a picioarelor, trebuie monitorizata cu atentie sanatatea acestora. Lipsa durerii poate permite unei infectii sa se dezvolte nestingherita si in cazuri grave, sa ajunga la oase. In astfel de situatii, amputarea membrelor afectate pentru salvarea vietii pacientului reprezinta singura solutie.

Preventie:

Cel mai bun mod de a preveni o  eventuala inflamatie la picior este de a purta pantofi care sustin arcada piciorului si sunt suficient de spatiosi astfel incat degetele sa nu fie inghesuite unul in celalalt. Ar trebui evitata purtarea frecventa a pantofilor cu varful ascutit sau a pantofilor cu toc.

Exista de asemenea sustinatori plantari (talonete), orteze ce pot mentine inflamatia piciorului sub control si vor reduce durerea prin prevenirea caderii pe interior a piciorului.

Ortezele create special pentru monturi sunt utile pentru a reduce durerea si mentinerea unei presiuni constante pe mont, fapt ce impiedica agravarea lui si mentinerea confortului.

Tratament:

Persoanele predispuse sa aiba monturi trebuie sa actioneze cu promptitudine. Cea mai simpla metoda de tratament si stoparea evolutiei monturilor se realizeaza in primul rand prin purtarea unor incaltari de calitate, care sa sustina arcada piciorului. Este indicata purtarea de incaltaminte ortopedica personalizata, pentru a opri progresia deformarii si a asigura si un confort sporit.

Tratamentul chirurgical va fi aplicat doar la indicatia unui medic specialist ortoped, tehnica aleasa depinzand de gradul clinic al deformarii. Totusi, daca afectiunea este asimptomatica, iar pacientul nu are dureri, nu este indicat tratamentul chirurgical.

Ca si tratament non invaziv, medicii recomanda purtarea:

    talonetelor (suporti plantari) in timpul zilei – pentru a compensa functia mecanica a piciorului

    atelelor de corectie pentru uz nocturn

    pernitelor de protectie – ce reduc frecarea, scad imflamatia, elmina durerea si corecteaza deviatia degetului mare.

Toate aceste dispozitive medicale se pot folosi atat profilactic, pentru corectie, cat si ca tratament post chirugical.

Surse: The American College of Foot and Ankle Surgeons, Lectia de Ortopedie.ro, National Health Services Directory UK.

Descopera dispozitivele asociate

Hernie de disc

Nume alternativ: Lombosciatica

In Romania, afectiunile lombare reprezinta una dintre cele mai frecvente probleme de sanatate. Conform statisticilor Ministerului Sanatatii, circa 42% dintre angajatii romani sufera cel putin o data pe an din cauza durerilor de spate.

Definitie:

Hernia de disc este este o boala reumatismala, una dintre cele mai frecvente si dureroase afectiuni ale coloanei vertebrale. Discul intervertebral are o capacitate elastica de absorbtie si de suportabilitate a tensiunilor. Este alcatuit dintr-un inel fibros ce are in interior o substanta gelatinoasa. In momentul unei tensiuni excesive, fibrele inelului se pot rupe, iar in cazul tensiunilor repetitive, discul poate degenera, provocand artroza in articulatiile coloanei si blocarea lombara (senzatia de “spate blocat”).

Cum este corpul nostru afectat?

Afectiunea este foarte frecventa, observandu-se ca desi inainte boala afecta cu precadere barbatii intre 25 si 60 de ani, in ultimii 10 ani afecteaza in egala masura femeile si chiar copiii.

Debutul este acut, cu durere intensa in zona lombara (dureri de mijloc) la efort sau la cateva ore dupa efort, urmat apoi de limitarea mobilitatii si durere ascutita cand vertebrele lombare sunt atinse.

Durerea iradiaza in membrele inferioare (picioare) cu aparitia lombosciaticii.

Poate iradia pe coapsa in zona anterioara, laterala sau posterioara, in functie de filtetele nervoase afectate, bolnavul avand probleme in a-si recapata mobilitatea dinaintea crizei.

Cauze si riscuri:

Aceste rupturi ale inelului discului intervertebral pot aparea in timpul efectuarii unei miscari bruste, gresite, in urma efectuarii unui efort fizic intens fara a se proteja coloana vertebrala; dar, de cele mai multe ori, aceste rupturi apar ca si consecinta a sedentarismului sau a mentinerii unei posturi incorecte pe timp indelungat, a socurilor, sau a stresului.

Preventie:

Principalii factori de risc sunt:

    – activitatea fizica prea intensa, la locul de munca, acasa sau in cazul practicarii unui sport de performanta;

   – obezitatea, deoarece greutatea excesiva preseaza asupra coloanei;

    – stilul de viata sedentar: statul prelungit pe scaun dauneaza sanatatii coloanei;

    – varsta inaintata;

    – vibratii intense la care este supusa coloana;

Tratament:

De la caldura aplicata local, la masaj, hidroterapie, electroterapie, radioterapie, exista foarte multe tratamente care pot ameliora si chiar vindeca aceasta boala.

De asemenea, de mare ajutor este imobilizarea coloanei vertebrale si inlaturarea tensiunii din zona spatelui prin purtarea corsetelor ortopedice. Aceste orteze au un design ce permite reglarea gradului de imobilizare si pot fi utilizate ca atare, sau impreuna cu un tratament non invaziv sau chirugical.

Cea mai buna metoda de tratament in cazul herniei de disc ramane insa preventia. Prin activitatile fizice usoare, constante, dar si odihna corespunzatoare si limitarea statului pe scaun pentru perioade foarte lungi de timp, ne putem feri de aceasta afectiune.

Un factor decisiv il reprezinta mentinerea sau corectarea posturii, mai ales pentru cei care sunt nevoiti prin natura activitatii profesionale sa stea jos mai mult de 2-3 ore pe zi. Intrucat este dificil de controlat acest lucru, mai ales daca postura deficitara reprezinta o obisnuinta, este recomandata purtarea unui corset care sa ajute pastrarea unei pozitii corecte, astfel incat sanatatea coloanei vertebrale sa nu fie afectata.

Descopera dispozitivele asociate

Hernie inghinala

Definitie:

Hernia inghinala este definita ca iesirea sau protruzia unui organ din cavitatea in care se gaseste in mod firesc (cavitate peritoneala), printr-un punct slab sau o ruptura in muschiul subtire ce reprezinta peretele abdominal.

Cum este corpul nostru afectat?

Inflamarea in zona inghinala creste sau descreste in dimensiune in functie de efortul depus. Cel mai mare risc il prezinta strangularea, care este foarte dureroasa. Inflamarea inghinala este tare si tensionata la atingere si nu poate fi reintrodusa in abdomen. In mod normal este insotita de voma si greata, tulburari digestive, durere intensificata la efort si chiar la tuse.

Cauze si riscuri:

In multe cazuri, efortul fizic este cauza cea mai comuna. La barbatii de varsta medie, hernia are loc in zona de langa scrot. Daca hernia este directa, va prezenta o protuberanta in zona inghinala, in timp ce o hernie indirecta, ce are loc la copii si barbati tineri, poate fi prezenta de la nastere.

Preventie:

Aparitia acestei afectiuni la sugari nu poate fi prevenita, insa in cazul adultilor aceasta se poate preveni daca se intretine musculatura abdominala tonifiata, daca se evita ridicarea greutatilor excesive.

Tratament:

In afara tratamentului chirurgical, tratamentul non-invaziv cu ajutorul metodelor de incorsetare  ce pot fi unilaterale sau bilaterale, reprezinta o metoda foarte eficienta la pacientii care, din cauza varstei, sufera de afectiuni serioase, ceea ce face metoda chirurgicala imposibila datorita riscurilor asociate. Purtarea slipilor speciali pentru hernie, a suspensorului rigidizat sau a ortezelor sacroiliace pot ameliora in mod considerabil durerea si calitatea vietii pacientilor.

Descopera dispozitivele asociate

Hipotonie musculara

Diminuarea tonusului muscular, responsabila de o slabire a muschilor. Hipotonia se observa la inceputul hemiplegiilor sau ca urmare a injectarii anumitor substante (anestezice, curara etc.).

Descopera dispozitivele asociate

Ileostomie/ Colostomie

Imbinare chirurgicala a tubului digestiv la peretele anterior al abdomenului, practicata dupa operatia colica sau rectala, cu ablatia unui segment de intestin. Segmentul imbinat poate fi colonul (colostomie) sau ileonul ( ileostomie). Peretele colonului sau al ileonului este astfel deschis spre exterior printr-o incizie a peretelui abdominal, permitand astfel evacuarea scaunelor intr-o punga etansa (sistem de protezare stomica) care nu permite scurgerea mirosului.

Descopera dispozitivele asociate

Incontinenta urinara de efort

Definitie

Incontinenta urinara este definita ca pierderea de urina prin uretra ca urmare a efortului, sau a necesitatii imperioase de a urina, care nu poate fi stapanita prin propria vointa. 

Este o afectiune frecventa, 25% din femei se pare ca sufera de aceasta afectiune, dar procentul este cu siguranta mai insemnat, deoarece femeile se feresc sa apeleze la medic, considerand normala afectiunea, ca si consecinta a nasterilor naturale. Incontinenta insa afecteaza in proportie mai mica barbatii, indiferent de varsta. 

Cum este corpul nostru afectat?

Exista doua forme principale: incontinenta urinara de efort (cea mai frecventa) si incontinenta prin imperiozitate, doua forme care se pot intalni separat, dar pot si coexista.

Incontinenta urinara de efort este cauzata de slabirea structurilor de sustinere pelvina, in mod special de slabirea muschilor si fasciilor planseului pelvic, care in mod normal sustin uretra. 

Pierderea de urina se produce ca urmare a efortului cauzat de tuse, stranut, ridicarea de greutati si poate imbraca forme usoare cu pierderi ocazionale, pana la forme grave cu pierderea de urina la orice modificare de pozitie, sau la mers. Evolutia incontinentei este progresiva odata declansata, rareori se amelioreaza spontan (forme pasagere care apar in cursul sarcinii si dispar in primele saptamani de lehuzie).

Cauze si riscuri

Cauzele sunt reprezentate de sarcina si nastere, si tot ce implica acestea (travaliul prelungit, nasterea dificila, incizia sau nu a perineului, numarul de nasteri), dar nu numai.

Exista si alte cause precum: obezitatea, tusea cronica, menopauza, fumatul. De cele mai multe ori incontinenta este o consecinta a rupturii de perineu, dar nu este asociata in mod obligatoriu cu aceasta. Infectiile urinare, cistita, leziunile colului, tumorile uterului sau colului uterin sunt boli care manifesta acest simptom, determinand o falsa incontinenta. 

Diagnosticul nu poate fi pus, daca pacienta nu se adreseaza direct medicului.

Frecvent femeile nu relateaza aceasta problema din jena, pudoare si de aceea, netratata, afectiunea duce la depresie. Mirosul dezagreabil, folosirea absorbantelor, limitarea capacitatii de relatii sociale si afectarea vietii sexuale, duc la scaderea calitatii vietii si au efecte asupra dispozitiei si tonusului psihic, cu grade variabile de depresie.

In cazul barbatilor, incontinenta urinara de efort se observa dupa o interventie chirugicala asupra prostatei.

Preventie

Din pacate, nu exista forme dovedite clinic pentru preventia incontinentei urinare. Se pare insa ca exista cateva metode pentru a reduce riscul dezvoltarii acestei afectiuni: 

   – mentineti-va o greutate sanatoasa, 

   – practicati exercitii Kegel, mai ales in timpul sarcinii,

   – evitati iritanti ai vezicii urinare, precum cofeina si alimentele acide, 

   – mancati mai multe fibre, care pot preveni constipatia, ce favorizeaza incontinenta. 

Tratament

Tratamentul formelor usoare de incontinenta in special la femeile tinere, este conservator – gimnastica Kegel, biofeedback, etc.   

In majoritatea cazurilor, tratamentul este doar chirurgical. Exista peste 200 de tehnici chirurgicale, dar riscul de recidiva este de 20-70%. In ultimii ani au aparut tehnici revolutionare , cum ar fi: TOT (transobturator tape) si TVT (transvaginal tape), ce folosesc proteze de polipropilena, numite si „bandelete”, care joaca rol de „hamac” pentru uretra, o repozitioneaza si ii redau functia de continenta.

Operatia se realizeaza sub anestezie locala sau rahidiana, dureaza intre 15-45 minute (in cazul in care se asociaza si cu alte leziuni: cistocel, rectocel,etc, timpul interventiei se prelungeste). Pacienta se externeaza in maxim 24 de ore, reintegrarea socio-profesionala fiind posibila imediat.

Bandeletele sunt compensate de catre CAS si pot fi achizitionate din orice magazine ORTOPEDICA, staff-ul nostru va va ajuta cu pregatirea dosarului si a tuturor formalitatilor, in vederea obtinerii deciziei CAS.

In cazul barbatilor afectati de incontinenta urinara, tratamentul este in principal medicamentos, iar pentru a le oferi posibilitatea de a-si continua viata sociala nestingheriti, se pot folosi condoamele urinare cu sistem de prindere velcro, impreuna cu sacii pentru zi sau sacii pentru noapte.  Toate produsele se pot achizitiona COMPENSAT prin CAS din orice magazin ORTOPEDICA, staff-ul nostru va va ajuta cu pregatirea dosarului si a tuturor formalitatilor, in vederea obtinerii deciziei CAS.

Trebuie retinut ca cea mai importanta problema este cea legata de diagnostic, deoarece pacientele raman nediagnosticate din cauza neprezentarii la medic. 

Diagnosticul si tratamentul precoce duc catre o vindecare completa si durabila.

Articol pregatit de catre domnul doctor chirurg Teodor Nitu Stefan din Constanta.

Descopera dispozitivele asociate

Inflamatie

Ansamblu de fenomene locale reactionale din partea organismului fata de un agent patogen – poate fi acuta sau cronica.

Descopera dispozitivele asociate

Instabilitate capsuloligamentara

Mobilitate exagerata la nivelul unei articulatii datorata problemelor ce apar la nivelul capsulei articulare si a ligamentelor.

Descopera dispozitivele asociate

Instabilitatea articulatiei trapezo-metacarpiene

Mobilitate exagerata a articulatiei trapezo-metacarpiene a degetului mare (police).

Descopera dispozitivele asociate

Leziune Tendonul lui Ahile

Clinic:

Diferite leziuni pot afecta tendonul lui Ahile, cauzand patologii variate, printre care putem denumi pe urmatoarele:

  • Tendinita, ce cauzeaza inflamarea tendonului.
  • Tendinoza, unde se poate observa o degenerare a tendonului.
  • Bursita, in care caz, bursa este inflamata.
  • Ruperea si/sau sfasierea tendonului lui Ahile.

Aceste leziuni sunt cele mai comune si susceptibile la tratamentul cu dispozitive ortetice.

Simptome:

Durerea, inflamarea, limitarea dureroasa a flexiei dorsale a piciorului si pierderea functionalitatii, avand ca rezultat limitarea miscarii.

Tratament:

In functie de leziune, trebuie sa eliberam tensiunea din tendon, lucru ce poate fi realizat prin ridicarea calcaiului cu o taloneta de silicon, producand astfel o usoara flexie plantara si pozitionand piciorul in ecvin cu o atela de imobilizare a gleznei. Sistemul de compresie echin va permite reducerea inflamatiei si va oferi confort articulatiei tibiotarsiale. In cazuri de ruptura a tendonului, va fi necesara operatia pentru repararea leziunii si utilizarea unei cizme ortopedice inalte pe toata perioada de recuperare.

Descopera dispozitivele asociate

Leziuni de menisc

Clinic:

Meniscul este o structura mica pozitionata in articulatia genunchiului cu forma unei semilune ce serveste la transmiterea fortelor dintre femur si tibie, stabilizand astfel genunchiul, precum si distributia lichidului sinovial prin genunchi. Are capacitatea de a absorbi si amortiza presiunea la impact (ex. cand sarim), rezistand la forte de compresie foarte mari.

Simptome:

Leziunea este provocata in special de miscarea de rotatie, in momentul in care piciorul este sprijinit pe sol.

Durerea acuta, insotita ulterior de inflamatie face flexia-extensia genunchiului foarte dificila.

Cand leziunea este cronica, se resimt durerea si blocajul, pacientul simte ca genunchiul este intepenit si trebuie sa depuna efort serios pentru a-l misca.

Tratament:

Tratamentul chirurgical consta in repararea sau rezectia partiala a zonei ranite a meniscului.

10% din cazuri sunt tratate chirurgical, restul putand beneficia de tratamentul non-invaziv cu recuperare prin evitarea flexiei excesive si renuntarea la activitati sportive.

Leziunile de menisc pot fi asociate cu rupturile de ligament.

Controlul mobilitatii genunchiului poate fi obtinut cu o orteza de genunchi cu articulatii pentru controlul flexiei si extensiei.

Descopera dispozitivele asociate

Leziuni ligamentare ale genunchiului

Clinic:

Leziunile ligamentare ale genunchiului pot fi prezentate ca entorse de gradul III cu ruptura fibrelor, sau ruperea ancorelor osoase, cauzand instabilitate.

Ruperea ligamentelor laterale, in special a celor interne este cea mai frecventa leziune si cea mai tolerabila.

Ligamentele incrucisate se misca intr-un spatiu inchis fara alt punct de suport pentru vindecare. Cu toate acestea, ligamentele laterale care sunt sprijinite de partea plata a capsulei se pot vindeca daca o permite gradul de ruptura.

Ligamentul se rupe datorita impactului la nivelul genunchiului sau al miscarii sub tensiune.

Simptome:

In general durere nespecifica ce dispare odata cu inflamatia, facand pacientul sa creada ca s-a recuperat, desi simte oarecare durere in zona in momentul in care face anumite miscari.

Inflamatia dispare total in aproximativ 48-72 ore.

Trosnitul produs cand femurul si tibia reintra in pozitia respectiva dupa ce au depasit limitele de deplasare.

Cand leziunea exista de o perioada de timp, pot aparea episoade de instabilitate si blocaj datorat fragmentelor libere dintre femur si tibie.

Tratament

Tratamentul non-invaziv consta in imobilizarea pe o perioada de 6 saptamani cu o orteza, trecand ulterior la mobilizarea pasiva si activa pentru recuperare si utilizarea unei orteze cu control al flexiei-extensiei.

Descopera dispozitivele asociate

Limfedem

Limfedemul (edemul limfatic) este o forma circumscrisa de edem, care apare, de cele mai multe ori din cauza unor obstructii ale vaselor limfatice, urmate de transudarea limfei.

Dereglajul este localizat, aproape intodeauna, la extremitati, un limfedem afectand cu precadere membrele.

Limfaedemul este localizat, aproape intodeauna la nivelul extremitatilor, mainile si picioarele fiind cu precadere afectate.

La palpare pielea devine alba, nu doare, este moale la inceput.

Descopera dispozitivele asociate

Lombalgie (durerea de spate)

Definitie

Durere de spate, in zona lombara, cauzata de obicei de sindromul musculo-scheletal, de exemplu afectiuni ale vertebrelor lombare si ale tesutului moale (muschi, ligamente, nervi si discurile intervertebrale).

Cum este corpul nostru afectat?

Durerea de spate, in functie de tipul de lumbago, poate iradia din zona lombara pana la picior si interiorul coapsei, exteriorul coapsei, genunchi, gamba sau partea posterioara a gambei, picior, calcai si laba piciorului. Disconfortul poate aparea in perioadele prelungite de sedentarism, sau in timpul mersului, atunci cand facem effort, sau chiar si cand ne ridicam in picioare.

Cauze si riscuri

Aceasta afectiune are mai multe cauze. Printre cele mai comune se numara stresul, atitudinea postural incorecta si suprasolicitarea fizica, desi exista si alte patologii ce pot cauza lombalgia: spondiloza, spondilolistezis, hernia de disc, etc.

Factorii care cresc riscul aparitiei durerilor de spate includ:

  • activitati, cum ar fi conducerea unui vehicul, care genereaza vibratii de-a lungul coloanei vertebrale, statul pe scaun timp indelungat
  • lipsa de activitate fizica
  • accidentari mai vechi ale spatelui
  • obezitatea
  • varsta inaintata

Preventie

Tehnicile adecvate de ridicare sunt importante pentru a evita o accidentare. Acestea pot fi imbunatatite prin utilizarea unei centuri elastice pentru suport lombar, a unui brau.

Alte masuri preventive includ:

  • activitatea fizica regulata, inclusiv exercitii care sa consolideze muschii abdominali
  • pauze de la activitati precum condusul sau munca de birou
  • reducerea greutatii pentru persoanele obeze

Tratament

Tratamentul in cazul lombalgiilor consta in administrarea de analgezice, de antiinflamatoare, kinetoterapie si  imobilizarea temporara a zonei afectate cu ajutorul unei orteze sau a unei centuri.

Prin compresia abdominala  se obtine un efect anti-spinal de curbura in directia antero-posterioara, in timp ce planul sagital absoarbe tensiunea mecanica din vertebre. Acest lucru poate fi obtinut prin utilizarea ortezelor lombosacrale care limiteaza mobilitatea zonei lombare. Dispozitivul ortopedic corespunzator acestei afectiuni va fi selectat in functie de originea bolii si de gradul de gravitate al acesteia, in functie de nivelul de compresie dorit. Sistemul de reglaj va permite variatia compresiei si va ajuta la ameliorarea durerii de spate.

Descopera dispozitivele asociate

Lombosciatica

Durerea lombara insotita de nevralgia sciatica, traducand suferinta unei radacini a nervului sciatic, mult mai rar o atingere a traseului nervos propriu-zis.

Descopera dispozitivele asociate

Lumbago

Durere lombara acuta, cu aparitie brusca, survenind dupa o miscare gresita si provocata de un microtraumatism care afecteaza un disc intervertebral.

La aparitia afectiunii, miscarile coloanei sunt foarte limitate, adesea mai mult intr-o directie decat in alta, iar blocajul antreneaza timp de mai multe zile o postura a corpului incorecta, denumita atitudine antalgica.

Descopera dispozitivele asociate

Luxatia

Definitie
Luxația este practic o leziune a articulației – adică mișcarea extremităților osoase ale unei articulații din poziția obișnuită, însoțită de pierderea mobilității, când capetele oaselor sunt forțate după șocuri sau traume să iasă din pozițiile lor fiziologice. Această leziune dureroasă deformează temporar și imobilizează articulația. Luxațiile pot apărea în oricare dintre articulații, și anume: umăr, cot, pumn, șold, genunchi, glezna, interfalangiana (degetul piciorului). Luxațiile sunt mai frecvente la adulți, rare la copii și la vârstnici și sunt frecvent produse printr-un mecanism indirect (rar direct).

Cum este corpul nostru afectat?

Dacă bănuiești că ai suferit o entorsă, iată principalele simptome:

  • durere: violentă la început, apoi difuză;
  • deformarea vizibilă a regiunii afectate – de regulă, puteți vedea o modificare a alinierii articulației, care este umflată;
  • umflarea sau decolorarea zonei;
  • imobilitate – veți putea să mișcați articulația cu greu, aceasta fiind foarte dureroasa.

De asemenea, este posibil să experimentați furnicături sau amorțeală în apropierea sau sub articulația deteriorată – cum ar fi în picior pentru un genunchi dislocat sau în mână pentru un cot dislocat.

Cauze și riscuri

Luxatia poate apărea în mai multe situații, în timpul practicării anumitor sporturi (sport de contact, fotbal, hochei, schi, gimnastică sau volei), accidente (motocicletă, mașină etc.).

Dar în medicină sunt luați în considerare următorii factori ca principale cauze:

  • cauze post-traumatice – în urma unor accidente sau răni diferite,
  • cauze post-traumatice neglijate, atunci când reducerea a fost amânată (reducerea = procedura prin care oasele deplasate din articulație sunt aduse în poziția corectă):

– ireductibil: când reducerea nu mai poate fi efectuată decât prin chirurgie,

– incoercitiv: când s-a pierdut dreptul de ședere,

– recurent (de obicei) atunci când se repetă după o traumă minimă sau se reduce la fel de ușor cum a apărut.

  • care apar în contextul unor boli:

 – congenitale: apar ca urmare a malformațiilor, cum ar fi entorsa congenitală a șoldului

  • inflamatorii, infecțioase, tuberculoză, poliomielită.

Complicațiile unei entorse simple pot include:

  • ruperea mușchilor, ligamentelor și tendoanelor care întăresc articulația deteriorată,
  • nervii sau vasele de sânge afectate în articulație sau în jurul său;
  • sensibilitatea la reapariția leziunii, dacă aveți o entorsă severă sau entorse repetate,
  • dezvoltarea artritei în articulația afectată pe măsură ce îmbătrânim.

Dacă ligamentele sau tendoanele care susțin articulația vătămată au fost întinse sau rupte, sau dacă nervii din jur sau vasele de sânge au fost deteriorate, există cazuri în care este posibil să aveți nevoie de o intervenție chirurgicală pentru repararea acestor țesuturi.

Preventie

În primul rând, înainte de orice activitate care implică efort fizic, se recomandă întinderea și încălzirea articulațiilor, prin întindere și mișcări ușoare. De asemenea, este important să se consolideze mușchii adiacenți articulațiilor care sunt supuse unei presiuni mari prin activități repetitive sau efort fizic brusc si pentru a crește mobilitatea cât mai mult posibil.

Deasemenea, cu rol de prevenire pot fi purtate pentru zonele cu cel mai mare risc de entorsă, în special în caz de efort fizic, urmatoarele orteze:

  • orteză de umăr
  • pentru cot: orteză elastică a cotului, orteză cu neopren, orteză cu gel sau orteză cu benzi reglabile
  • pentru pumn (închiderea mâinii): orteză elastică a mâinii sau orteză din neopren
  • pentru genunchi: orteză elastică a genunchiului, orteză mobilă a genunchiului, orteză laterală sau orteză cu suport pentru palete
  • pentru gleznă: orteză cu neopren.

Tratament

Primul gest terapeutic este reducerea, adică acea procedură efectuată de medic, prin care oasele deplasate din articulație sunt aduse în poziția corectă. Pentru a avea succes, reducerea trebuie făcută urgent, sub anestezie.Există un citat clasic în medicină care afirmă că „un răsărit sau un apus nu trebuie să treacă înainte ca un entorsă să fie redusa”.Odată ce a revenit la poziția corectă, acesta trebuie menținuta prin imobilizare, folosind diferite metode, în funcție de zona afectată:• gips clasic, deși există produse ca alternativă eficientă, mai economică și igienică, așa-numitele orthotice walker, care sunt de fapt imobilizatoare pneumatice excelente.• bandaje• orteze:- orteză universală, orteză de țesătură, orteză de imobilizare cu material moale, orteză de umăr fixă ​​sau orteză de umăr cot- cot: orteză fixă, orteză din țesătură sau orteză imobilizantă din material moale – pumn (încheietura mâinii): orteză la spate rigidă, orteză la încheietură fixă, orteză la încheietura deschisă, orteză fixă ​​deschisă care asigură compresie, – orteză imobilizantă pentru încheietură și deget, încheietură și deget orteză cu benzi reglabile sau orteză telescopică a cotului- pentru articulațiile carpiene / falangale (degete): orteză pentru degetul mare, orteză pentru deget sau orteză maleabilă.- pentru încheietura mâinii: orteză integrală- genunchi: orteză din neopren, orteză mobilă a genunchiului, orteză fixă ​​a genunchiului, orteză la genunchi cu termocompresie sau orteză 3 TEX.- sold: orteză pentru entorse la copiiDin păcate, întârzierea reducerii entorsei poate face entorsa ireductibilă datorită îmbătrânirii. Unele entorse sunt ireductibile de la început prin interpunere (tendon, os). În alte situații, reducerea este posibilă, dar extremitatea este re-luxată imediat ce întreruperea tracțiunii sau cea mai mică mișcare (luxații instabile) este întreruptă. În toate aceste cazuri, singurul mod de a rezolva entorse vechi, ireductibile și uneori instabile este chirurgia.Și în cazul entorselor ireductibile, există produse special create pentru imobilizarea fermă a zonei afectate, cum ar fi: orteza de glezna bivalva, orteza laterală-thart, orteza genunchiului cu brățară sau orteza pentru controlul flexiei și extensiei.Articol creat pentru Ortopedica de catre Conf.Dr. Paul Sirbu, șeful Clinicii de Ortopedie din cadrul Spitalului Universitar Sfantul Spiridon din Iași.

Descopera dispozitivele asociate

Luxatie glezna

Clinic:

Luxatiile de glezna sunt provocate de o miscare brusca a labei piciorului in pronatie sau supinatie.

Pot fi clasificate in functie de severitatea leziunii, dupa cum urmeaza:

    Gradul I: ligamentul este intins sau umflat cu pana la maxim 5 fibre rupte. Pacientul poate merge, este stabil si simte o durere usoara.

    Gradul II: ruptura partiala a ligamentelor in proportie de 40-50% din fibre, insotita de durere si usoara instabilitate articulara, inflamatie si incapacitatea de a merge pe varfuri.

    Gradul III: ruptura totala a ligamentului insotita de durere acuta si instabilitate, deformare si inflamare imediata. Pacientul nu poate merge si nici nu se poate sustine singur.

Simptome:

Gradul de luxatie determina simptomele ce pot varia intre incapacitate de a merge, durere si inflamare. Acestea vor determina perioada de recuperare si de imobilizare.

Vindecarea dureaza o perioada de maxim opt saptamani pentru cele mai grave cazuri si necesita operatie chirurgicala in cele extreme. Luxatia produsa in mod succesiv de-a lungul ligamentului, poarta denumirea de luxatie recidivanta.

Tratament:

Imobilizare pe o perioada mai lunga sau mai scurta in functie de gradul de severitate al luxatiei ce va fi obtinuta cu bandaje sau suport ortetic cu sisteme de stabilizare conform gradului de severitate al luxatiei si de gradul de limitare si stabilizare cerut de articulatie.

Descopera dispozitivele asociate

Luxatie patelara

Clinic:

Vorbim despre luxatii atunci cand leziunilor de la nivelul capsulei si ligamentelor li se adauga separarea permanenta a suprafetelor articulare complet sau incomplet, in functie de gradul de separare – partiala sau totala.

In majoritatea cazurilor de luxatie patelara, aceasta este provocata de o predispozitie catre factori precum displazia patelara sau patelofemurala sau de catre traumatisme. Luxatia poate aparea in directie proximala sau in directie medio-laterala, in majoritatea cazurilor fiind laterala. Reductia este normala si relativ usor obtinuta prin relaxarea totala a cvadricepsului prin mentinerea piciorului in extensie totala si flexie a muschiului cvadriceps.

Simptome:

Patela este deplasata proximal sau lateral in majoritatea cazurilor, durerea si incapacitatea functionala necesitand compresie si stabilizare.

Tratament:

Se utilizeaza o orteza cu suport patelar si intreruperea activitatilor sportive.

Descopera dispozitivele asociate

Luxatie umar

Clinic:

Luxatia umarului are loc atunci cand capul humeral al articulatiei se disloca. Daca dislocarea este partiala, se numeste subluxatie. In ambele cazuri, poate fi insotita de o fractura cauzata de afectarea capului humeral.

Simptome:

In cazul luxatiilor anterioare, pacientul resimte durere acuta imediat, cu imobilizarea articulatiei caracterizata prin pierderea conturului rotund natural al umarului si „patratirea” acestuia.

In cazul luxatiilor posterioare, durerea este mai putin acuta, iar absenta schimbarilor morfologice vizibile, sau limitarea rotatiei externe o pot face sa treaca neobservata.

Tratament:

Dupa ce a fost redusa si imobilizata luxatia de catre personalul medical, pacientul va purta un bandaj, cu sau fara prindere de talie, timp de 3 saptamani, urmat de o perioada de recuperare.

Descopera dispozitivele asociate

Metatarsalgie

Clinic:

Metatarsalgia reprezinta durerea localizata in partea anterioara a piciorului.

Cauze: biomecanica, dupa suprasolicitarea partii anterioare a piciorului, origine osteoarticulara, patologii ale spatiului metatarsian, origine neurologica (ex. neuromul lui Morton), inflamatii neurologice, de origine sistematica, vasculara sau metabolica.

Simptome:

Durere in incheietura metatarsiana-falangiana si pe nodurile metatarsiene.

Hipercheratoza in partea transversala superioara a arcului piciorului, cauzata de compresie.

Tratament:

In afara tratamentelor ca scaderea greutatii pacientului, odihna si medicatia indicata in functie de originea metatarsalgiei (metabolica sau atritica) etc, exista orteze plantare cu eliberarea capetelor metatarsienelor si transmiterea presiunii catre diafiza metatarsiana, inclusiv arcurile interne si externe.

De asemenea, exista orteze cu reconstructia arcului transversal superior cu ajutorul unei tije retrocarpitale, utilizand materiale moi cu suport scazut (25-35), materialele variind in functie de zona anatomica, greutatea pacientului, activitatea si originea metatarsalgiei.

Descopera dispozitivele asociate

Mialgie lombara

Mialgia lombara este o durere lombara acuta, cu aparitie brusca, survenind dupa o miscare gresita si provocata de un microtraumatism care afecteaza un disc intervertebral.

Miscarile coloanei sunt foarte limitate, adesea mai mult intr-o directie decat in alta, iar blocajul antreneaza timp de mai multe zile o atitudine posturala incorecta, denumita atitudine antalgica. Vindecarea se petrece in general, in cateva zile. Odihna la pat, kinetoterapia, infiltratiile, administrarea de analgezice si de antiinflamatoare ajuta vindecarea.

Descopera dispozitivele asociate

Monturi

(Hallux Valgus/Hallux Abducto Valgus)

Definitie:

Montul este adesea descris ca un cucui/umflatura proeminenta pe partea laterala a degetului mare. Un mont vizibil reprezinta insa mai mult de atat, reflectand de fapt schimbari in cadrul osos al partii frontale a piciorului. Adica, se produce o deformare a pozitiei si raporturilor osoase prin devierea degetului mare de la picior spre celelalte degete.

Cum este corpul nostru afectat?

Monturile pot fi prezente de la nastere, dar de cele mai multe ori apar la maturitate. Probleme structurale ale piciorului duc la iritatii si  la deformarea incheieturii degetului mare.

Articulatia de la baza degetului mare este formata din doua oase. Unul se extinde de la arcul piciorului, iar celalalt se conecteaza la degetul mare. Cele doua oase intalnesc intr-o incheitura din apropierea talpii (ball of foot).

La unele persoane, osul de la arcul piciorului tinde sa se curbeze in exterior, iar osul degetului mare de la picior tinde sa se intoarca catre interior, catre al doilea deget. Dupa mai multi ani, articulatia devine iritata, provocand cresterea montului. Acest lucru provoaca iritatii si ale tesuturilor moi ce acopera oasele. Intreaga zona se inflameaza si chiar se umfla, in timp ce impinge din ce in ce mai tare in laterala pantofului. Procesul se agraveaza daca se poarta incaltaminte stramta sau cu toc, iar in cele din urma monturile devin dureroase, inestetice si creeaza neplaceri si disconfort.

Cauze si riscuri:

Monturile sunt cel mai adesea cauzate de o structura mecanica defectuoasa pe care o mostenim genetic. Nu se mosteneste montul in sine, insa anumite tipuri de picior sunt mai predispuse la monturi decat altele.

Aceasta afectiune nu este intalnita aproape deloc in societatile in care nu se poarta pantofi, asadar se poate deduce ca una dintre cauzele favorizante ale bolii este incaltamintea neadecvata. Pantofii cu varf ascutit, tocurile inalte pot contribui la dezvoltarea monturilor, la care se adauga si alte afectiuni colaterale: obezitatea, bolile reumatoide, piciorul plat (platfus).

In general femeile sunt mult mai afectate decat barbatii, iar sarcina creaza premisele necesare agravarii acestei afectiuni.

Un grad mare de risc il prezinta persoanele care au o circulatie proasta sau au afectata functia senzitiva a picioarelor, iar vindecarea unor leziuni simple ale pielii (inclusiv banalele bataturi) este ingreunata.

In cazul celor care sufera de diabet si si-au pierdut functia senzitiva a picioarelor, trebuie monitorizata cu atentie sanatatea acestora. Lipsa durerii poate permite unei infectii sa se dezvolte nestingherita si in cazuri grave, sa ajunga la oase. In astfel de situatii, amputarea membrelor afectate pentru salvarea vietii pacientului reprezinta singura solutie.

Preventie:

Cel mai bun mod de a preveni o  eventuala inflamatie la picior este de a purta pantofi care sustin arcada piciorului si sunt suficient de spatiosi astfel incat degetele sa nu fie inghesuite unul in celalalt. Ar trebui evitata purtarea frecventa a pantofilor cu varful ascutit sau a pantofilor cu toc.

Exista de asemenea sustinatori plantari (talonete), orteze ce pot mentine inflamatia piciorului sub control si vor reduce durerea prin prevenirea caderii pe interior a piciorului.

Ortezele create special pentru monturi sunt utile pentru a reduce durerea si mentinerea unei presiuni constante pe mont, fapt ce impiedica agravarea lui si mentinerea confortului.

Tratament:

Persoanele predispuse sa aiba monturi trebuie sa actioneze cu promptitudine. Cea mai simpla metoda de tratament si stoparea evolutiei monturilor se realizeaza in primul rand prin purtarea unor incaltari de calitate, care sa sustina arcada piciorului. Este indicata purtarea de incaltaminte ortopedica personalizata, pentru a opri progresia deformarii si a asigura si un confort sporit.

Tratamentul chirurgical va fi aplicat doar la indicatia unui medic specialist ortoped, tehnica aleasa depinzand de gradul clinic al deformarii. Totusi, daca afectiunea este asimptomatica, iar pacientul nu are dureri, nu este indicat tratamentul chirurgical.

Ca si tratament non invaziv, medicii recomanda purtarea:

    talonetelor (suporti plantari) in timpul zilei – pentru a compensa functia mecanica a piciorului

    atelelor de corectie pentru uz nocturn

    pernitelor de protectie – ce reduc frecarea, scad imflamatia, elmina durerea si corecteaza deviatia degetului mare.

Toate aceste dispozitive medicale se pot folosi atat profilactic, pentru corectie, cat si ca tratament post chirugical.

Surse: The American College of Foot and Ankle Surgeons, Lectia de Ortopedie.ro, National Health Services Directory UK.

Descopera dispozitivele asociate

Neuromul lui Morton

Clinic:

Neuromul lui Morton este cauzat de compresia nervului interdigital dintre capetele metatarsiene si consta in degenerarea nervului digital plantar, insotit de fibroza perineala, localizata de obicei intre al 3-lea si al 4-lea metatarsian, desi in unele cazuri apare intre al 2-lea si al 3-lea metatars.

Simptome:

Pacientul acuza durere mecanica, similara unui soc electric ce descreste in a doua parte a zilei, sau dupa o lunga perioada de mers, ceea ce accentueaza durerea.

Factori precum tipul de pantof utilizat sau anumite miscari ca dorsiflexia excesiva, pot cauza o crestere in intensitate a durerii.

Tratament:

Ca tratament non-invaziv se recomanda folosirea de incaltaminte adecvata, care trebuie sa fie larga, cu talpa captusita si cu tocul nu mai inalt de 2.5 cm.

Branturile/talonetele cu bara retrocarpitala sau metatarsiana pentru preluarea presiunii de pe capetele metatarsiene, ofera de obicei confort.

In unele cazuri, utilizarea unei pene pronatoare pentru partea din fata a piciorului, cu o dimensiune intre 3-5 mm, permite deschiderea spatiului intre metatarsienele 3 si 4, scazand astfel compresia.

Deasemenea exista si tratamentul medicamentos, la prescriptia medicului.

Descopera dispozitivele asociate

Osgood Schlatter (Maladia Osgood Schlatter)

Clinic:

Patologia bolii Osgood-Schlatter (sau tendinita rotuliana, denumita popular genunchiul alergatorului) este o modificare a legaturii dintre tendonul patelar si apofiza tuberozitatii tibiei, atunci cand apare condropatia patelara si artroza femuropatelara.

Se manifesta de obicei la tinerii care practica activitati sportive ce implica sarituri sau miscari de extensie repetitiva a genunchiului, ceea ce necesita efort mare, motiv pentru care se numeste si genunchiul alergatorului.

Simptome:

Pacientii acuza dureri in tuberozitatea tibiei, insotite de edem. Aceasta durere creste in timpul activitatilor fizice si scade la repaos. Durerea este intermitenta la copii si tineri.

Tendinita rotuliana poate fi recunoscuta, atunci cand durerea este prezenta in urmatoarele zone si situatii:

  1. In fata, in spatele sau in jurul genunchiului,
  2. La indoirea genunchiului, in timpul mersului, la ridicare sau ingenunchere, sau la ridicare de pe scaun
  3. La urcare sau coborare.

Tratament:

Tratamentul in faza critica implica imobilizarea timp de 6 saptamani, sau bandajele infrapatelare pe timpul activitatilor fizice.

Bandajul infrapatelar scade tensiunea insertiei tendonului cvadricepsului prin compresie, datorita plasarii sub rotula si deasupra tuberozitatii tibiei.

Utilizarea acesteia este eficienta in timpul fazei critice precum si profilactic si pentru activitatile sportive.

Descopera dispozitivele asociate

Osteoporoza

Nume alternativ:

Boala oaselor fragile

Definitie:

Osteoporoza este o boala ce scade cantitatea de minerale din os, determinand fragilitatea si casabilitatea oaselor si o mare susceptibilitate la fracturi.

Cum este corpul nostru afectat?

Oasele isi pierd constant masa osoasa si apoi se regenereaza. Masa osoasa se dezvolta maxim la aproximativ 30 de ani. Dupa aceasta varsta, pierderea de masa osoasa incepe incet sa apara. Aceasta pierdere, in cazul in care devine severa, poate duce la osteoporoza. Oasele devin subtiri si fragile si se pot rupe cu usurinta.

Initial, pierderea de masa osoasa se ​​produce foarte lent, atat pentru femei, cat si pentru barbati. Dupa varsta de 65-70 de ani, oamenii incep sa-si piarda masa osoasa mai rapid. Femeile, pe de alta parte, incep sa piarda masa osoasa mai rapid dupa ce ajung la menopauza, iar nivelul de estrogen din organism scade. De asemenea, pot pierde tesutul osos mai repede daca au ovarele indepartate in mod chirurgical inainte de a ajunge la menopauza.

Primele semne de osteoporoza pot si observate mai facil la oasele spongioase.

Cauze si riscuri:

Una din trei femei si unul din doisprezece barbati sufera de osteoporoza. Factori precum menopauza, stilul de viata sedentar si alte boli pot creste deteriorarea osului, ducand la osteoporoza. Aceasta fragilitate osoasa cauzeaza numeroase fracturi, in special ale soldului, bratelor si coloanei vertebrale, ceea ce duce in final la deteriorare vertebrala si fracturi.

Preventie:

Osteoporoza poate fi prevenita prin adoptarea unei alimentatii bogate in calciu, in vitamina D, dar si in vitamina K. De asemenea, exercitiile fizice cu greutati sunt extrem de importante pentru sanatatea oaselor. Alergarea, plimbarile si dansul sunt exercitii care stimuleaza oasele, iar adaugarea de greutati ca rutina in executarea unor exercitii incurajeaza formarea osoasa, creand un cadru mai puternic, ce prezinta astfel mai putine riscuri de fractura. Mai mult decat atat, practicarea de exercitii fizice scade si riscul caderilor, prin imbunatatirea echilibrului.

Tratament:

Tratamentul ortetic cu corsete dorsolombare este necesar pentru realinierea si corectia segmentului dorsolombar, stabilizand coloana si in acelasi timp sprijinind si limitand miscarile excesive, ceea ce permite miscarea in deplina siguranta.

Aceste functii ale ortezei lombodorsale sunt transformate in sisteme de protectie, inlaturand tensiunea din coloana.

Descopera dispozitivele asociate

Picior paralizat

Clinic:

Paralizia poate fi cauzata de motive variate, cum ar fi trauma, congenital, boli neuro-degenerative etc, rezultand in incapacitatea functionala a piciorului (picior cazut).

Simptome:

Simptomele pot cauza paralizia spastica sau flasca, necesitand tratamente ortetice diferite.

In cazul paraliziei flasce, se poate observa pierderea mobilitatii, sensibilitate si o inabilitate de a realiza flexia dorsala a piciorului, ceea ce se poate foarte usor transforma in picior echin.

Acest lucru se intampla in cazul paraliziei spastice unde apare deformarea ce nu poate fi redusa, cauzand deformarea flexiei plantare (ecvinism), variatia partii din spate a piciorului si supinatia partii anterioare.

Tratament:

In cazurile de paralizie flasca, o atela activa va fi necesara pentru a produce flexia dorsala in timpul mersului, mai ales in faza de ridicare a piciorului de la sol sau alternativ, o atela posturala pentru pacientii care stau la pat perioade lungi de timp, pentru evitarea unei activitati posturale nedorite.

In cazul paraliziei spastice, cand este necesar un dispozitiv ce evita deformarea posturala se foloseste un sistem de reglare al posturii cu corectie progresiva.

In cazul unei orteze necesare la mers, va fi necesara o orteza ancorata de incaltaminte, cu articulatii active pentru inlesnirea dorsoflexiei si prevazuta cu sisteme de corectie pentru varus valgus, de tipul Klenzac.

Descopera dispozitivele asociate

Pinteni calcaneeni

Clinic:

Proeminenta osoasa ce apare la baza calcaneului spre interior, datorita intinderii continue si excesive a fasciei plantare care se calcifiaza si formeaza un pinten. Se intalneste la pacientii cu picior plat, picior clavus, supraponderali si la cei care realizeaza miscari lente ale piciorului.

Simptome:

Pacientii resimt durere in timp ce cara ceva, miscari limitate, cel mai frecvent la primele ore ale diminetii, la primii pasi inainte de inceperea activitatii. Este adesea asociat cu fascita plantara.

Tratament:

Se recomanda atela posturala pentru noapte, pentru relaxarea fascitei plantare. Sustinatori plantari (talonete) care reduc solicitarile din zona pintenului cu pelota retrocapilara pe zona de protectie calcaneana.

Descopera dispozitivele asociate

Sindromul patelofemural

Clinic:

Denumita si condromalacia patelara din cauza inmuierii cartilajului si degenerarea la pacientii cu Sindrom Dureros Patelofemural.

Articulatia patelofemurala, alcatuita din patela si trohlea femurala, este susceptibila la deplasare, care in multe cazuri, este o consecinta a conditiilor de aliniere a piciorului si genunchiului, cum ar fi piciorul stramb, genu varum, genu valgum si genu recurvatum, producand o discordanta intre fortele ce controleaza alunecarea patelara si care afecteaza distributia acestor forte pe articulatia patelofemurala, pe patela, pe tendoanele cvadricepsului si tesutul moale din jur.

In majoritatea cazurilor de luxatie patelara, aceasta este provocata de o predispozitie catre factori precum displazia patelara sau patelofemurala, sau de catre traumatisme. Luxatia poate aparea in directie proximala, cu patela deplasandu-se de femur, sau in directie medio-laterala, in majoritatea cazurilor fiind laterala. Reductia este normala si relativ usor obtinuta prin relaxarea totala a cvadricepsului prin mentinerea piciorului in extensie totala si flexia muschiului cvadriceps.

Simptome:

Durerea poate aparea in fata genunchiului, in jurul acestuia, sau poate fi bilaterala.

Intepenirea, durerea si inflamatia pot varia in intensitate dupa sedere pe perioade indelungate si este localizata intr-o zona circulara din jurul genunchiului.

Miscarea medio-laterala sau mobilitatea excesiva a patelei.

Tratament:

Fizioterapia si exercitiile de recuperare s-au dovedit a fi foarte eficiente.

Bandajele de stabilizare a patelei impiedica miscarea, mai ales rotatia mediala in timpul flexiei si rotatia laterala in timpul extensiei.

Din moment ce sindromul patelofemural este asociat cu alte leziuni ale genunchiului, sistemul de centrare al patelei cu ajutorul pernitelor de silicon este similar ca si concept cu alte orteze destinate unor afectiuni precum: artrita, trauma, leziuni de menisc, leziuni ale ligamentelor, deviatii axiale, genu recurvatum si genu varum, pentru care ortezele simple cu pernite de silicon pot fi foarte eficiente in fixarea patelei.

Descopera dispozitivele asociate

Sindromul tunelului carpian

Nume alternativ:

Compresia nervului median, Neuropatia mediana

Definitie:

Sindromul tunelului carpian este o neuropatie periferica ce apare acolo unde nervul median este presat in interiorul tunelului carpian, la nivelul incheieturii. Patru tendoane flexoare superficiale ale degetelor si tendonul flexor muscular al policelui trec prin tunel. Orice proces care face ca acest spatiu sa se umple (inflamarea unor tendoane, prezenta lichidului) cauzeaza reducerea spatiului si strivirea nervului.

Cum este corpul nostru afectat?

Simptomele apar gradual, cauzand o senzatie de caldura, crampe, durere, slabire sau amortire a mainii si incheieturii, in special al indexului si mediusului. In unele cazuri dispare senzatia tactila, insa de cele mai multe ori, principalele simptome ale Sindromului Tunelului Carpian sunt:

  • dureri ocazionale, senzatie de amorteala, furnicaturi ce apar la anumite miscari ale mainii, cum ar fi tinutul telefonului la ureche, cititul, scrisul si condusul;
  • amorteli si tremuraturi fine ale mainilor;
  • scaderea progresiva a sensibilitatii degetului mare, aratatorului si degetului mijlociu;
  • senzatia de slabiciune a mainii;
  • imposibilitatea miscarii degetelor si a mainii imediat dupa trezire;
  • dureri ascutite, aparute uneori in antebrat.

Cauze si riscuri:

Exista caracteristici anatomice specifice fiecarui individ in parte, care pot duce la aparitia Sindromului Tunelului Carpian, cum ar fi un tunel carpian foarte ingust din nastere, insa cea mai importanta cauza ramane profesia.

Persoanele care lucreaza mult la calculator, care lucreaza in pozitii dificile sau cei care trebuie sa tina diverse greutati in mana, ori fac miscari bruste si frecvente cu articulatiile miinilor, sunt cele mai expuse.

Alti factori de risc sunt:

  • bolile care afecteaza tesutul conjunctiv, determinand inflamatia si tumefactia articulatiilor (poliartrita reumatoida, lupusul eritematos sistemic, diabetul zaharat, obezitatea)
  • traumatisme osoase si tumori aparute la acest nivel
  • inaintarea in varsta

Preventie:

Recomandarea principala a medicilor este evitarea suprasolicitarii mainii si tratare corecta a altor boli care pot determina aparitia sindromului de tunel carpian, a frigului si a aportului crescut de sare ce favorizeaza aparitia edemelor, mentinerea unei greutati normale, realizarea unor exercitii fizice pentru cresterea flexibilitatii mainii si folosirea suporturilor sau a ortezelor pentru incheieturi.

Tratament:

Tratamentul implica evitarea miscarii incheieturii sau programarea alternativa sau mai putin traumatica a perioadelor de activitate – odihna, si daca nu este suficient, incheietura ar trebui imobilizata  cu o orteza, precum si cu tratament farmaceutic antiinflamator, in vederea scaderii presiunii asupra nervului median.

Descopera dispozitivele asociate

Spasticitatea mainii

Nume alternativ:

Tonus muscular crescut/Incordare neobisnuita a mainii.

Definitie:

Spasticitatea se refera la o afectiune a sistemului nervos, care se manifesta prin muschi tensionati si rigizi, cu reflexe tendinitice exagerate ce poate afecta mobilitatea sau vorbitul, cauzand intepenire si afectand miscarea si alte functii.

Cum este corpul nostru afectat?

Spasticitatea se poate manifesta prin:

  • Durere
  • Cresterea tonusului muscular si hipertonie
  • Abilitati functionale reduse si intarziere in dezvoltarea motorie
  • Postura anormala
  • Contracturi (contractii permanente ale muschilor si tendoanelor datorita rigiditatii si spasmelor severe persistente)
  • Pozitii anormale ale umarului, bratului, incheieturii sau a degetelor datorita incordarii musculare
  • Deformari osoase si articulare
  • Crampe sub forma contractiilor rapide fara miscare notabila
  • Reflexe exagerate sau hiperflexia tendoanelor
  • Rigidizarea musculara usoara sau grava ce poate fi dureroasa
  • Spasme musculare necontrolabile
  • Spasticitatea poate fi tratata, dar nu vindecata.

Cauze si riscuri:

Printre cele mai frecvente cauze ce provoaca spasticitatea se numara paraliziile cerebrale, hipoxia creierului, hiperexcitabilitatea motoneuronilor alfa, leziunile maduvei spinarii, accidentul vascular cerebral, unele boli metabolice, adrenoleucodistrofia, fenilcetonuria, bolile neurodegenerative, scleroza multipla, etc. De foarte multe ori spasticitatea musculara se dezvolta relativ rapid dupa un accident vascular cerebral.

Preventie:

Desi exista foarte multi factori necontrolabili ce pot determina aparitia spasticitatii musculare, aplicarea unor reguli pentru o viata sanatoasa ce includ cumpatarea, relaxarea si miscarea ne pot proteja de aparitia acestei afectiuni.

Tratament:

Din punct de vedere ortopedic, spasticitatea poate fi tratata cu atele posturale pentru a mentine mana intr-o pozitie relaxata, evitand deformarile, in special pozitia de “gheara”, cauzata de contractia flexorilor. Atelele trebuie sa respecte gradul de reducere a deformarii in functie de fiecare pacient, avand in vedere, de preferat, mentinerea pozitiei functionale.

PRODUSE RECOMANDATE ORTOPEDICA:

8707, TP-6101

Descopera dispozitivele asociate

Spondilartroza

Artroza a vertebrelor si articulatiilor. Reumatism cronic neinflamatoriu al vertebrelor si al articulatiilor lor.

Descopera dispozitivele asociate

Stomie

Tehnica chirurgicala care consta in punerea cap la cap a doua organe cavitare sau a unui organ cavitar cu pielea. In acest caz termenul de stomie desemneaza atunci prin extensie si rezultatul interventiei, adica orificiul de curgere a materiilor fecale sau a urinei.

Descopera dispozitivele asociate

Tendinita de Quervain

(Tensinovita de Quervain)

Definitie:

Tendinita/tensinovita de Quervain este o afectiune cauzata de iritarea tendoanelor de la baza policelui (degetului mare), in general cauzata de o suprasolicitare.

Cum este corpul nostru afectat?

Durerea resimtita in incheietura si in police sunt principalele simptome care pot aparea treptat sau brusc si isi au originea in primul compartiment dorsal al incheieturii, cu posibilitatea deplasarii spre police si antebrat. Durerea creste in intensitate odata cu miscarea mainii si a policelui (degetului mare) in special atunci cand vrem sa apucam un obiect, sau cand rasucim brusc incheietura.

Iritarea nervului suportata in partea superioara a tendonului poate cauza insensibilizarea partii posterioare a policelui si a indexului.

Cauze si riscuri:

O fractura poate predispune pacientul la tendinita de Quervain datorita presiunii ridicate de la nivelul tendoanelor. Simptomele pot include:

    – Durere sau sensibilitate la baza degetului mare

    – Furnicaturi dureroase sau umflarea degetului mare

    – Rigiditate in miscare

    – Amorteala in jurul degetul aratator

 Preventie:

Intrucat boala afecteaza in general femeile dupa 40 de ani si anumite categorii profesionale, este bine daca va aflati intr-una din categoriile de risc, sa faceti exercitii care includ miscari ca strangerea unei mingi de tenis, sau inchiderea si deschiderea pumnului, ce pot ajuta intarirea muschilor si a tendoanelor degetului mare. Nu este indicat ca astfel de miscare sa se efectueze in momentul in care va confruntati cu dureri sau disconfort.

Un efect benefic il are si consumul de alimente imbogatite cu Omega 3, deoarece acizii grasi esentiali sunt o sursa de grasimi „bune”, care ajuta in mod natural reducerea durerilor si inflamatiilor din organism. Somonul, fasolea, nucile si legumele cu frunze verzi sunt toate excelente surse de Omega 3.

Tratament:

Utilizarea unei atele de imobilizare a incheieturii si policelui (degetului mare) este recomandata de medici si terapeuti pentru reducerea iritatiei si a inflamatiei. In unele cazuri, simpla intrerupere a activitatilor ce cauzeaza problema, poate duce la disparitia simptomelor, iar purtarea unei orteze va diminua considerabil durerea si va grabi vindecarea.

Descopera dispozitivele asociate

Urostomie

Reprezinta o interventie chirurgicala care presupune deschiderea artificiala a unui conduct urinar la nivel tegumentar. Urostomia este indicata la pacientii care necesita drenajul urinei pe termen lung si la care aceasta procedura nu poate fi efectuata prin vezica urinara si uretere.

Chirurgii realizeaza urostomia prin separarea unei portiuni din intestinul subtire sau gros de restul intestinului. Intestinul se ataseaza separat la doua tuburi compacte (uretere) care transporta urina de la rinichi la vezica urinara si conecteaza ureterele cu stoma.

Tipuri de urostomie

Cele mai comune tipuri de urostomie sunt conductul ileal, cel care foloseste ileumul, partea terminala a intestinului subtire, si conductul colonului, care foloseste o parte din intestinul gros (colon). Neovezica ortotopica este un nou tip de urostomie care canalizeaza urina in conductul ce dreneaza din uretra si reda pacientului capacitatea de a urina.

Urostomia temporara nu implica rigiditatea ureterelor si este realizata cel mai adesea la copii.

Medicii iau in calcul probabilitatea ca boala sa aiba o recurenta in pelvis sau uretra, dar si sexul pacientului pentru a determina care este cel mai indicat tip de urostomie. Neovezica ortotopica nu este indicata pentru pacientele de sex feminin care au cancer ce implica vezica dar nici pentru barbatii cu probleme ale colonului drept sau ale intestinului subtire.

In situatia in care cancerul vezicii urinare a metastazat sau nu poate fi indepartat prin metoda chirurgicala, atunci chirurgul poate realiza urostomie fara sa indeparteze vezica urinara a pacientului.

Pregatire inainte de operatie

Inainte de realizarea urostomiei, pacientul va fi informat pe ce parte a abdomenului va fi creata stoma, ce tip de dispozitiv de colectare va fi purtat si ce schimbari va produce interventia chirurgicala.

Un pacient care a trecut prin urostomie trebuie sa poarte un dispozitiv de colectare a urinei (sistem stomic sau sac stomic) care nu are miros, nu este vizibil pe sub haine, poate fi de unica folosinta, sau reutilizabil.

Pentru a preveni pierderile de urina, infectia, iritatia pielii si mirosul, pacientul trebuie sa masoare stoma periodic si sa faca orice ajustari sunt necesare in ceea ce priveste marimea bandajului sub forma de burete care o acopera si o protejeaza. Aceste masuri trebuie luate in primele luni dupa operatie sau oricand pacientul pierde sau castiga in greutate. Instrumente de masurare a dispozitivului dar si instructiunile de utilizare sunt incluse in fiecare pachet ce contine saci de colectare.

Unii medici recomanda pacientilor sa ia vitamina C pentru a preveni infectiile si bacteria care cauzeaza mirosul urinei. Alte recomandari includ consumul de 10 pahare de apa zilnic pentru a reduce riscul de infectie renala.

Descopera dispozitivele asociate

error: Content is protected !!